Acum 15.000 de ani axa Pământului s-a înclinat, schimbând poziția polilor geografici. Vulcanii au erupt, calotele glaciare s-au topit, iar nivelul mărilor a crescut dramatic. Antarctica a fost învăluită în gheață, distrugând civilizația înaltă a preistoriei: Atlantida. Dar înainte ca supraviețuitorii să poată reconstrui ceea ce pierduseră, o nouă catastrofă a lovit de două ori. Combinând descoperirile științifice cu teoriile despre locația Atlantidei, autorii dezvăluie că nu a existat o singură Atlantidă, ci trei – prima în Antarctica, a doua în America de Sud și a treia în Mediterană.
Examinând datele paleoclimatologice, aceștia arată că Antarctica era o zonă temperată acum 15.000 de ani și găzduia Atlantida originală. Explorează dovezi geologice despre trei super-inundații mondiale de acum 15.000, 11.600 și 8.700 de ani și demonstrează cum aceste date se corelează direct cu înghețarea Antarcticii, sosirea omului Cro-Magnon în Europa și distrugerea Atlantidei, conform lui Platon.
Descoperind influența atlanteanilor în limbile proto-indo-europene și în monumente antice masive aliniate cu stelele, demonstrează cum fondatorii civilizațiilor din toate miturile timpurii – pelasgii, danaanii, Viracocha, arienii și alții – făceau parte din diaspora atlanteană și cum această migrație s-a împărțit în două mișcări majore, una către America Latină și cealaltă către Europa și Asia.
Urmărind atlanteanii de la o Antarctică caldă până în Peru, Mexic și Mediterană, autorii dezvăluie că oamenii Cro-Magnon sunt poporul Atlantidei și că abia acum ne întoarcem la nivelurile lor avansate de știință, tehnologie și spiritualitate.
