"Alice" nu este o carte pentru copii. Țara Minunilor (sau Țara Paradoxului) este, în esență, țara unde domnește nonsensul. Un termen intraductibil în greacă, unde cea mai apropiată redare ar putea fi: absurdul sau nebunia. "Alice" este o carte despre copii, în special despre fetițele prepubere. "Iubesc toți copiii, cu excepția băieților," scrie autorul într-una dintre scrisorile sale. Poate de aceea transformă un bebeluș băiat într-un purceluș în al șaselea capitol al cărții.
Folosindu-și rolul de matematician și talentul de povestitor, L. Carroll pornește într-o ofensivă de farmec menită să încânte fiecare mică Alice. Basmele sale încalcă sistematic logica stabilită a adulților, apropiindu-se și flirtând cu modul irațional în care copiii mici gândesc și reacționează adesea. Folosește alegoria, cunoștințele sale științifice inversate și presărate cu umor abundent. Capitolul "Petrecerea Nebună a Ceaiului" este un tratat despre conceptul de Timp. Scrisă de un pedofil fervent, Alice, dacă acest termen nu ar fi căpătat conotația negativă pe care societatea i-a dat-o, este atât un joc intelectual cât și un text permeat de o aură senzuală. Important este că mica Alice, împreună cu cititorul, s-a obișnuit să i se întâmple doar lucruri neobișnuite, care înlătură rutina vieții și dau evenimentelor un sens. Aș spune că seamănă cu un ghid de viață atât pentru personaje, cât și pentru cititor.
