AC Grayling prezintă o lucrare de filosofie analitică în care susține că examinarea ontologiei limbajului natural ne oferă numeroase indicii despre cum să înțelegem adevărul, referința și conceptele de realitate. În această analiză detaliată a modului în care filosofii abordează în prezent „realitatea ultimă”, Grayling valorifică trei decenii de reflecții asupra întrebărilor metafizice și semantice.
Abordând o gamă largă de probleme centrale ale metafizicii, Grayling oferă perspective stimulante asupra unor subiecte precum diferența dintre conceptele de „actual” și „real” și motivul pentru care „realitatea socială” este la fel de „reală” ca realitatea fizică. El ne arată importanța scepticismului epistemologic și propune o viziune revizuită și aprofundată asupra consecințelor acestuia pentru înțelegerea naturii și rolului aserțiunii.
Antirealismul semantic al lui Grayling nu presupune respingerea realismului metafizic. Aici, întrebarea este reformulată, devenind una despre felul în care discursurile proiectează ontologii. Inversând ideea că discursul perceptiv reprezintă cazul de bază și că imitarea gramaticii sale de către alte discursuri este o sursă de probleme filosofice, Grayling susține că astfel se rezolvă o serie de probleme filosofice bine cunoscute.
Argumentul său în favoarea unei abordări prin amânare a realității ultime, de natură metafizică, este convingător. Plasată în contextul unei evoluții istorice care îi cuprinde pe Parmenide, Platon, Spinoza, Berkeley și Hume, aceasta este o lucrare cu implicații ample pentru metafizică și filosofia științei. Este o lectură esențială pentru orice filosof care dorește să regândească întrepătrunderea ontologiei și epistemologiei în întrebările despre realitate.
