"... Înainte de 1789, Franța era deja într-o stare revoluționară. Cu toate acestea, spiritul revoluției nu era încă suficient de matur pentru a exploda. Prin urmare, eforturile revoluționarilor erau îndreptate către dezvoltarea acestui spirit de neascultare, îndrăzneală și ură împotriva ordinii sociale.

În timp ce revoluționarii burghezi își îndreptau atacurile împotriva guvernului, revoluționarii poporului - ale căror nume istoria noastră nici măcar nu le-a păstrat - bărbații poporului își pregăteau răscoala, Revoluția lor, prin acte de rebeliune îndreptate împotriva stăpânilor, colectorilor de taxe și exploatatorilor tuturor produselor..."