„Războaiele memoriei” în jurul celui de-Al Doilea Război Mondial, ocupației, Holocaustului, Rezistenței, Războiului Civil, dovedesc că în Grecia, la fel ca în majoritatea țărilor, trecutul este „prea greu pentru a muri”. În 1945, imediat după ce războiul, cel mai groaznic din istoria mondială, s-a încheiat oficial, oamenii au respirat cu ușurare. A început să domnească convingerea că suferințele se încheiaseră. În realitate, nimic nu se încheiase; trecutul refuza cu tărie să dispară.

În toate țările, acești urmași ai „războaielor memoriei” formau identități și deveneau subiect de controverse publice, atât la nivel național, cât și supranațional. Gestionarea trecutului nazist, tăcerile din toate părțile, memoria Holocaustului, diminuarea trădătorilor, disputele istoriografice continue despre perioada respectivă sunt doar câteva dintre temele abordate în acest volum.

În articolele incluse, scrise de istorici de valoare din Grecia și din străinătate, predomină atitudinea critică față de mituri, tăceri și distorsionări care marcau politicile oficiale de memorie atât în Grecia, cât și în afara ei. Rezistența, trădarea, amintirile colective sunt evidențiate prin noi lecturi, conceptualizări și abordări, ca fenomene sociale multidimensionale.

În acest volum, dedicat lui Hagen Fleischer, cercetător și dascăl cu o carieră lungă și remarcabilă în aceste subiecte, se arată că acest trecut incomod se dovedește a fi „prea greu pentru a muri”, deoarece renaște în mod repetat, aruncând o umbră grea asupra prezentului și viitorului țării.