Această carte este un mic tratat despre înțelepciunea practică menită să atingă fericirea. Dar cum a abordat un astfel de demers profesorul pesimismului modern, Arthur Schopenhauer? A făcut-o pentru că filosofia teoretică este diferită de înțelepciunea practică a vieții: nu ar trebui să abandonăm speranța și nici să întoarcem spatele regulilor de viață, aforismelor și sfaturilor care ne vor ajuta să facem față dificultăților. Credința pesimistă că viața noastră oscilează între durere și plictiseală este tocmai ceea ce face imperativă nevoia de înțelepciune practică pentru a trăi mai bine. Este în interesul nostru să găsim reguli de viață pentru a limita suferințele existenței, pentru a îndura loviturile sorții și pentru a atinge, dacă nu fericirea absolută, o fericire relativă, fericirea care constă în absența durerii.