De la independență până în zilele noastre, ce au susținut politicienii noștri despre stat, forma de guvernământ și drepturile omului, și cum au comentat opiniile lor intelectualii? 17 și 16 portrete, respectiv, cu adăugările unui constitutionalist, care este fascinat de politică și istorie. Politicienii…. Ioannis Kapodistrias, Charilaos Tricoupis, Georgios I, Eleftherios Venizelos, Georgios Papandreou, Konstantinos Karamanlis, Konstantinos Tsatsos, Stefanos Manos, Alexandros Papadimitriou, Andreas Papandreou, Kostas Simitis, Pantelis Pouliopoulos, Ilias Iliou, Mikis Theodorakis, Kostas Filinis, Leonidas Kyrkos, Alexis Tsipras. …și intelectualii N.N. Saripolos, Giorgos Theotokas, Rodis Roufos, Faydon Veghleris, Aristovoulos Manesis, Giorgos Koumantos, Leon Karapanagiotis, Alexandros Svolos, Dimitris Tsatsos, Tasos Giannitsis, Alexis Dimaras, Nikos Themelis, Nikos Poulantzas, Nikos Svoronos, Michel Miaïg, Anna Fragoudaki.

Ca martor ocular și uneori ca participant la evoluțiile politice din perioada post-1945 până în prezent, mi s-a oferit de multe ori ocazia să observ cât de ambivalentă este relația majorității politicienilor noștri cu Constituția, legea și instituțiile. O relație de dragoste cât timp sunt departe de putere și o relație de ură din momentul în care o obțin.

Așadar, cu criteriul poziției lor față de instituții, am clasificat politicienii „portretizați” în trei categorii: pragmaticii, demagogii și visătorii. Cititorului îi revine sarcina de a decide care dintre aceste trei caracterizări se potrivește cel mai bine fiecărui „portretizat”. Din perspectiva mea, am clasificat politicienii studiați cu criteriul orientării filozofico-politice în una dintre cele trei mari tradiții ideologice ale Greciei moderne și contemporane: tradiția burgheză, tradiția social-democrată și tradiția comunistă.

Fiecare dintre aceste trei tradiții a avut, desigur, și intelectualii săi, care nu doar că au reflectat asupra puterii, ci de multe ori „s-au pasionat” pentru aceasta. Pentru cei mai mulți dintre ei – profesioniști în domeniul jurnalismului și nu numai – îmblânzirea acesteia a fost obiectul științei lor. Pentru alții a fost o provocare cu care, dorind și ei să participe la viața publică, nu au evitat să se confrunte. Plasarea acestora în această carte alături de politicienii cu care, în primul rând, au interacționat cred că completează imaginea, oferind cadrul ideologic în care s-au mișcat atât unii cât și ceilalți.

Portretele ambelor categorii le-am însoțit cu unele dintre scrierile mele mai vechi, în care, având ca pretext diverse incidente, am avut ocazia să studiez din perspectiva specializării mele chestiuni similare.

Nikos K. Alivizatos este profesor de Drept Constituțional la Universitatea din Atena și avocat. S-a născut la Atena în 1949, dar provine din Cefalonia și Chios.

În cărțile sale se regăsesc: Instituțiile politice în criză. Aspecte ale experienței grecești (ediția a III-a, Themelio, 1996), Stat și radiodifuziune. Dimensiunea instituțională (Ant. Sakoulas, 1986), Poziția constituțională a forțelor armate (Ant. Sakoulas, 1987/1992), Proprietatea regală la Strasbourg (Ant. Sakoulas, 2003) și Dincolo de 16. Cele de dinainte și cele de după (Metaichmio, 2007).

De asemenea, editura POLIS a publicat cărțile sale: Ce democrație pentru Grecia după criză? (2013) Constituția și dușmanii săi (2011) Modernizarea incertă (2001). Exercită avocatură activă la Consiliul de Stat și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg.