Adresându-se exilaților francezi din Marea Britanie, Victor Hugo ne oferă un text magistral anti-război, o strălucitoare acuzație împotriva monarhiei și dictaturii, compunând în același timp imnul Europei Unite, o viziune de o relevanță șocantă în zilele noastre.

Denunțând consecințele devastatoare ale conflictelor militare europene repetate, se inspiră dintr-o politică ce vorbește despre necesitatea unei Europe Unite! O Europă în care „... nu vor exista granițe, nici vameși, nici taxe ... tranzacțiile vor fi libere ... o gigantică maree și reflux de bani și produse...”, o Europă cu „…o monedă comună, în două forme, metalică și de hârtie, care ar avea ca sprijin capitalul „Europa” și ca forță motrice munca liber ale două sute de milioane de oameni…”, o Europă în care „... fraternitatea va genera solidaritatea; câștigul tuturor va fi bunurile fiecăruia, munca fiecăruia va fi garanția tuturor”.

Din discursul inaugural al lui Victor Hugo la Congresul pentru Pace, din 21 august 1849. „Va veni o zi în care tu, Franța, tu, Rusia, tu, Italia, tu, Anglia, tu, Germania, voi, națiuni ale continentului, fără a pierde particularitățile și măreția voastră, vă veți uni și veți crea fraternitatea europeană... Va veni o zi în care nu vor mai exista câmpuri de luptă, ci piețele ce se vor deschide comerțului și mințile ce se vor deschide ideilor... Va veni o zi în care bombe vor fi înlocuite de votul universal al popoarelor și de venerabila guvernare a unei mari adunări europene suverane...”