Cei mai mulți cupluri petrec ore liniștite împreună, departe de agitația vieții de zi cu zi, și călătoresc frecvent singuri în locuri frumoase. De fiecare dată când trebuie să spună bună noapte unul altuia și să se despartă, simt o durere inexplicabilă, dar gândesc cu ușurare că în curând se vor căsători și vor fi întotdeauna împreună.

În luna de miere, totul poate fi minunat, dar atunci când se întorc din această etapă, dintr-un motiv sau altul, visul nu se împlinește. Cele mai multe ori, ambii soți se întorc și se aruncă imediat în muncă. De obicei spunem că așa sunt lucrurile, nu se poate altfel și învinovățim sistemul sau condițiile sociale.

Însă, în acest mod, încercăm să ne scapăm de responsabilitatea pentru alegerile noastre. În realitate, fiecare cuplu decide dacă va pune relația lor pe primul loc. Cultivarea dragostei în căsătorie pentru mulți este inutilă și zadarnică. Toți aceștia ignoră faptul că dragostea este efortul și dorința soților de a deveni un singur trup și că cultivarea acestei iubiri trebuie să fie principalul scop al vieții conjugale.