Printre factorii care explică efectele devastatoare ale crizei economice globale asupra economiei grecești se remarcă anumite condiții instituționale ale sistemului politic grec. Studiul încearcă să arunce lumină asupra acestor condiții, având ca cadrul interpretativ mai larg teoria lui Acemoglou și Robinson despre cauzele bunăstării și sărăciei. În perioada critică dintre anii 2010-2014, cercul vicios dintre patologiile instituționale și elementele de închidere ale economiei grecești a trecut la un nivel mai grav: colapsul credibilității politice, slăbirea calității normative a Constituției și perturbări serioase în funcționarea democrației parlamentare, o insistență insuportabilă a corupției, a relațiilor clientelare și a corupției sistemice, o indiferență copleșitoare a mass-mediei față de rolul lor constituțional. Desigur, o schimbare electorală, precum cea din ianuarie 2015, nu ar fi fost niciodată suficientă de la sine pentru a conduce la inversarea unor astfel de evoluții. După activarea imaginarului și mișcările simbolice, întotdeauna se pune problema activării eficiente a instituțiilor.