În perioada 1636-1637 în Olanda au apărut pentru prima dată intermediarii florari în comerțul cu lalele. Aceștia au transformat piața produselor naturale într-o piață financiară. Au speculat pe seama producătorilor și consumatorilor, iar astfel a izbucnit prima criză financiară, CRIZA LALELELOR.

De atunci, această tehnică a fost folosită în întregul spectru al piețelor financiare, cu rezultate în „bule”. Până acum, experiența istorică a arătat că interesele bancare și speculative foarte puternice, consolidate de globalizare și slăbind guvernele naționale, reușesc să impună și să asigure propriile interese în detrimentul straturilor sociale vulnerabile.

Este cert că piețele financiare constituie un „bine public”, esențial pentru asigurarea finanțării economiei și nevoilor sociale. Totuși, acestea trebuie să funcționeze în baza beneficiului economiei și societății în general și nu să fie lăsate în mâinile speculatorilor care își îmbogățesc pe seama îmbogățirii și sărăcirii societăților. Reglementarea unui nou cadru normativ le poate readuce la un mod de funcționare rațional.