Anul 1944 a fost un an de coșmar pentru Salonic: Cu câteva luni înainte de retragerea trupelor germane de ocupație, grupuri înarmate de colaboraționiști, numite „Batalioanele de Securitate”, au făcut o apariție zgomotoasă pe străzile orașului, terorizând – sub pretextul „luptei împotriva comunismului” – populația acestuia.

Între acestea s-a evidențiat, datorită „performanțelor sale înalte”, grupul „refugiatului” din Grebena, Antonis Dagoulas, al cărui nume a marcat indelebil memoria colectivă a locuitorilor în anii postbelici.

Acest volum luminează pentru prima dată adevăratele motive și acțiunea sângeroasă a „primului dragon al Salonic-ului” și confruntă cititorul cu un trecut în care predomina violența arbitrară și irațională.

Este prima dată când se încearcă o prezentare completă a acțiunii lui Dagoulas, bazată pe materiale arhivistice nepublicate. Autorul analizează compunerea grupului său înarmat, precum și modul în care a intrat în contact cu autoritățile germane de ocupație și a colaborat cu acestea.

De asemenea, descrie relațiile sale cu liderii celorlalte formațiuni anticomuniste din Salonic și promovarea sa într-unul dintre factorii cheie ai colaboraționismului înarmat.

Cu toate acestea, cel mai important aspect pe care îl studiază se referă la crimele comise de el și de oamenii săi împotriva realilor sau presupuselor comuniști. Nu este de mirare că Dagoulas și oamenii săi s-au identificat cu cea mai întunecată etapă a istoriei de ocupație a Salonic-ului.

Așa cum menționează S. Dordanas și V. Calogreias în prefața cărții, „prin cartea sa, Vieniánakis luminează cele mai întunecate momente ale Salonic-ului ocupat și o eliberează de un fantomă care timp de decenii o bântuia. Fenomenul răului este acum deschis interpretării.”