Această ediție a fost realizată cu ocazia expoziției omonime organizate de Fundația Culturală a Băncii Naționale, în spațiul expozițional al Palatului Eynard (1 iunie - 30 iulie 2016). Demosthenes Kokkidis, pictor al culorii sau, cum se consideră el însuși, colorist, crede că desenul este generatorul picturii, un element primordial capabil să transmită de unul singur o informație estetică, artistică.

Kokkidis a început să picteze de la 10 ani, fiind elev în școala primară, și a continuat desigur și în liceu, realizând schițe ale profesorilor săi pe care le oferea tuturor colegilor săi. În ultimii ani, Kokkidis a lăsat deoparte pensulele sale. Cu toate acestea, cercetarea în fiecare colț al atelierului său a dat roade bogate: până în prezent au fost găsite și înregistrate aproximativ 2.500 de desene. Aici sunt prezentate lucrări din ultimele șase decenii, deci desene din toate secțiunile sale de pictură, dar și din anii săi de tinerețe, adică perioada din 1947, când termină liceul, până în 1952, când părăsește ASE-ul și decide definitiv să devină pictor.

Astfel, sunt incluse multe dintre desenele pe care le-a realizat în timpul studiilor sale la Școala de Arte Frumoase, precum și destule dintre cele efectuate în perioada 1952-1958 în expedițiile sale în mediul rural. Urmează desenele pe care le-a făcut imediat după absolvență, când a călătorit în Lesbos în 1958 și la Muntele Athos în 1959, studiind aspecte ale tradiției populare și bizantine.

Deja spre sfârșitul studiilor sale, în 1957-58, apar desene care se vor transforma în prima sa secțiune de pictură „Cartierele”, în care sunt ilustrate din memorie locuințele refugiaților din Drapeana prebelică, adică din cartierul copilăriei sale, precum și abatoarele de pe strada Pireu, dar și colibele de pe malurile Ilisului, la înălțimea Noului Lumii. Urmează desenele până în 1967, inspirate din paginile întunecate ale istoriei: asasinarea lui Lambrakis, dar și a lui Kennedy, războiul „murdar” din Vietnam.

Perioada dictaturii amplifică critica socială pe care o exercită prin pictura sa. În anii post-1974 (1974-1981), lucrările sale reflectă turbulențele vremii. Ulterior, se îndreaptă spre poezia naturii, mare, peisajul din Milos. La sfârșitul anilor '80, începe ilustrarea Odiseei homerice, care, cu diverse variante, îl va preocupa până în 2010. În paralel, realizează o serie de lucrări care înregistrează preocupările și sensibilitatea sa față de evenimentele sociale și politice.

Cercetarea din atelierul lui Kokkidis este însoțită de narațiunea artistului însuși. Privind lucrări mai vechi ale sale după mulți ani, Kokkidis le descoperă din nou și le comentează, vorbește despre profesorii săi și sursele de inspirație, iar memoria lui este literalmente copleșită de fețe și evenimente din acea epocă.