Întreaga perioadă dintre 1941 și vara anului 1944 a fost pentru Tesproția o „demontare” a Romanilor.

Administrația grecească (de ocupație) din județ a fost paralizată. În locul ei a funcționat o administrație albaneză, deși informală, dar esențială, cu organe politice, polițienești și militare. Această administrație avea un stigmat politic național-socialist și acționa nu doar în mod obiectiv, ci programatic alături de forțele germane de ocupație.

În activitatea sa se înregistrează expulzarea unei mari părți a populației creștine din zonă prin exercitarea sistematică a violenței armate. Așa cum s-a întâmplat însă cu toate minoritățile care au mizat pe hârtia Axei pentru realizarea planurilor lor politice, numărătoarea inversă a început din momentul în care cadrele politico-militare din care acestea își extrăgeau puterea s-au prăbușit.

Totuși, în cazul musulmanilor țămii din Tesproția există o particularitate: nu armata roșie demontează administrația filo-nazistă, ci forțele lui Zerva, ca parte a forțelor armate aliate. Această particularitate va avea consecințe, din cauza războiului civil grecesc. Acțiunea lui Zerva, inclusiv acțiunea împotriva țămilor înarmați, trebuia în narațiunea stângii să fie caracterizată cu o marcă politică similară.

Partidul țămilor din Albania vecină repetă practic o narațiune care își are rădăcinile în oportunitățile de comunicare ale războiului civil grecesc. Cei care acceptă că istoria „se construiește” social, să fie pregătiți să primească și alte „construcții” mai radicale din rămășițele comuniste ale Balcanilor. Epoca le favorizează. Ceea ce nimeni nu poate ști este cât timp încă.