«Încă o dată, Dumnezeu nu mi-a făcut plăcerea. Îl rugam disperat să mă ia și el mi-o refuza în fiecare zi. Eu încercam din ce în ce mai mult, dar în zadar. Uneori simt că înțeleg de ce, și totuși nu pot spune că văd clar întregul său plan. Mă mulțumește însă că știu că sunt aici încă dintr-un motiv, nu mai cer dovezi pentru toate.

Nu mă interesează să știu despre mâine, am credință în ceva mai mare decât mine care mă protejează, mă iubește și m-a iertat, oricum aș fi greșit. E suficient să îmi iert și eu pe mine. Mă cheamă Irmi și sunt o persoană dependentă în recuperare».

Drumul spre dezintoxicare este, prin natura sa, solitar. Irmi Mitropoulou sparge tabu-ul anonimatului pentru a ne împărtăși povestea ei cu o sinceritate care dezarmează.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]