Se clarifică problemele referitoare la implicarea autorității otomane și a factorilor puternici ecleziastici, politici și economici în administrarea și funcționarea Patriarhatului Ecumenic, precum și acțiunile Patriarhului Teodosie al II-lea pentru rezolvarea situațiilor critice, cum ar fi mișcarea revoluționară a Orloviștilor, gestionarea prelungită defectuoasă a comunității grecești din Veneția, disputa Kolivadis, datoria financiară a Fondului Comun, funcționarea școlilor și o multitudine de probleme administrative și pastorale ale provinciilor ecleziastice.