Câte știm despre perioada ocupației otomane și a Revoluției Grecești? Evenimentele mari și glorioase, bătăliile și luptele țăranilor ne sunt cunoscute.
Însă, în paginile Istoriei există o multitudine de incidente necunoscute, mărturii și povestiri despre problemele zilnice ale oamenilor obișnuiți, modul în care trăiau, gândurile lor, lupta lor pentru supraviețuire, dar și multe fapte ascunse ale unor oameni importanți, care iluminează caracterul, acțiunea și etosul lor.
Această carte, prin intermediul unor texte scurte, unele sub formă de anecdote, abordează Istoria dintr-o prismă diferită; aruncă priviri „indiscrete” asupra punctelor pe care cercetarea adesea le neglijează sau le ocolește, evidențiind necunoscutul, ciudatul, „nesemnificativul” - care, totuși, este deosebit de interesant și fascinant.
Citește un fragment
În secolul al XVI-lea, oricine devenea sultan în Imperiul Otoman nu putea dormi liniștit. Era în pericol zilnic să fie asasinat de frații săi, care și ei aveau drepturi asupra tronului. Inițial, sultanii au găsit o metodă simplă și ușoară pentru a face față acestui pericol: imediat ce urcau pe tron, fără niciun fel de ezitare, dădeau ordin să fie uciși toți frații lor. Ulterior, s-a găsit o altă soluție, mai puțin dură, dar la fel de eficientă: frații pretendenți la tron nu erau uciși, ci închiși în camere speciale ale palatului. Pentru companie aveau eunuci și bătrâne curtezane, astfel încât să nu poată avea urmași care să aibă drepturi la succesiunea tronului.
