Patris Ier susține că toți avem în noi o parte din copilărie, însă mulți resping tot ce ar putea evoca în ei anii copilăriei sau adolescența. Totuși, semințele copilăriei ar trebui să le cultivăm constant.

Dacă încetăm să obținem plăcere din joc, riscăm să ne rupem de noile generații. Participarea copiilor în universul în continuă schimbare va depinde de capacitatea lor de a juca cu diferite reprezentări, limbi, culturi, cu alte moduri de percepere a vieții.

Publicația este însoțită de texte ale lui Michel Manson, Suzanne Lalman și Marie Le Fourn, care evidențiază respectiv dimensiunea istorică, etnologică și psihologică a jocului.

[Extras din textul de pe coperta din spate a publicației]