Consultarea și europeanizarea sunt prezentate ca poziții fundamentale în discursul programatic al partidelor politice, sugerând acceptarea conținutului lor pozitiv. Lucrarea își propune să abordeze aceste presupuneri critic, susținând că consultarea și europeanizarea nu au o semnificație exclusiv pozitivă.

Modul în care este gestionată aceasta poate duce la rezultate neașteptate. Consensul, dar și contestarea, reprezintă două fațete legitime ale consultării. Modernizarea, dar și crizele de legitimitate, constituie două rezultate la fel de posibile ale europeanizării.

Lucrarea contribuie la patru domenii de analiză: în teoria și practica consultării, în studiile europene, în teoria cetățeniei și guvernării, și în politicile pentru educația superioară.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]