Plutarh, așa cum este cunoscut, este un autor prolific al literaturii grecești antice. S-a născut și și-a încheiat viața în Charonia, Boeția (46-119 d.Hr.), însă în perioada vieții sale a călătorit mult; a fost la Atena, la Roma (de mai multe ori), la Sparta, la Corint, la Patras, în Sardis din Asia Mică, în Alexandria egipteană.

Experiențele sale spirituale au format un corpus vast (peste două sute de cărți), care constă din materiale împrumutate din lucrări anterioare ale literaturii noastre, din păcate nemaiexistente astăzi, și din studii originale pe diverse teme ale vieții sociale. Acestea din urmă au fost incluse în acea parte a operei sale care a fost consacrată sub titlul 'Etica'. Sunt mai mult de șase zeci de eseuri cu teme etice, naturale, religioase, politice, filologice, filozofice.

În toate acestea se distinge un selectivism, adică împrumută elemente din învățăturile filozofice anterioare: platonice, aristotelice, pitagoreice, stoice. Totuși, Plutarh este cel mai cunoscut datorită celebrului său 'Paralelă a vieților', în care compară datele istorice ale două personalități remarcabile (de obicei un grec și un roman, mai rar doi greci sau doi romani, în unele cazuri un grec și un persan și în aproximativ zece cazuri nu există o paralelă, ci sunt prezentate portrete ale romanilor).

Aceste personalități sunt politicieni, legislatori, retori, militari. Printre acest vast ansamblu de biografii ale diferitelor personalități istorice există și două perechi de personaje mitologice, una a lui Tezeu și Romulus (care ocupă acest volum) și una a lui Lycurgus și Numa.