Conține textul dramatizat și cel în proză, texte pentru reprezentație și pentru textul în sine, cronologia lui Kafka și a reprezentațiilor operelor sale în Grecia, etc.

Condamnatul este întins pe PAT. Întreaga suprafață a PATULUI este acoperită cu un strat de vată. Îl așezăm pe Condamnat, desigur gol, cu fața în jos pe vată; cu urechile acestea îl ținem legat de mâini, picioare și gât. Aici, în vârful PATULUI, omul își sprijină capul. La acest punct există un mic dop de fetru, care se reglează ușor pentru a intra imediat în gura lui. Scopul este de a împiedica omul să strige sau să-și muște limba. Condamnatul nu poate decât să pună fetru în gura sa, altfel zăbreaua gâtului îi va zdrobi gâtul!

„Colonia penitenciară” a lui Kafka (scrisă în 1919) ar putea fi considerată că evidențiază fenomene care au marcat memoria istorică a secolului XX, cum ar fi gulagul, Auschwitz, Guantanamo, celulele albe, insulele pustii etc., cu mult înainte ca acestea să fie prezentate. Într-un anumit sens, deci, semnificația politică a operei ca o denunțare a fenomenului „totalitarism” devine clară încă din prima clipă. Fără a ignora importanța acestei abordări politice, este interesant să ne întrebăm ce altceva există dincolo de aceasta, post-politic, aducând ecoul sau Memoria sa.

Forma dramatizată a nuvelei lui Franz Kafka, „În colonia penitenciară”, a fost prezentată pentru prima dată în Grecia de către trupa de teatru Punctul Zero în Spațiul Memoriei Istorice (Koraï 4) pe 5 februarie 2009.