Kin este liber. Motivul pentru care își schimbă comportamentul, se poartă inadecvat, își pierde rațiunea sau pretinde că o pierde, este lipsa de respect pe care o primește din partea societății. Societatea, într-un moment, îl proclamă „rege al Angliei”, iar în altul îl critică dur pentru comportamentul său indecent și irațional.

Societatea îi impune schimbarea pe care, atunci când vede adevăratul său chip, nu-l mai place, și la fiecare pas, este în căutare a unei ocazii pentru a-l ataca. La rândul său, este nevoit să poarte masca familiară a rolului său, rolul pe care, de fiecare dată, îi convine să-l întruchipeze, în funcție de circumstanțele pe care ceilalți i le fixează.

Kin este liber în interiorul nefericirii celorlalți. Acțiunile sale, cele mai multe dintre ele, sunt iraționale. Libertatea lui Kin este, într-o mare măsură, interioară, dar, de asemenea, îi este oferită de cei din jur, care se bucură să-l vadă, admirând imaginile nebuniei și pasiunii sale.

Există o reciprocitate în această libertate, o relație de tranzacție și interes. Ceilalți îi oferă libertatea de mișcare, a sentimentelor, a comportamentelor, a plăcerilor materiale, iar Kin îi lasă să se piardă în povestea lui și să se simtă liberi prin el.

Poate că și ei joacă unele dintre rolurile sale în încercarea de a experimenta adevărata libertate, acea a personajelor shakespeariene care, de multe ori, nu sunt măcinate de prefăcătorie, minciună și iluzie interioară. [Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]