Ateismul și credința religioasă sunt două dintre cele mai fundamentale întrebări ridicate de opera lui Bariona, însă sunt și, poate, cea mai imposibil de rezolvat problemă a lui Sartre care l-a preocupat încă de la începuturile contribuției sale artistice și spirituale.

Influența sa profundă de la Nietzsche l-a îndemnat să renunțe la universalism și procreație, făcându-l să conecteze existențialismul și antiumanismul, elemente care fie sunt menționate, fie se subînțeleg în această lucrare, dar care se confruntă cu opusele lor, dragostea pentru oameni, comunitatea socială și Dumnezeu.

Este cunoscut faptul că autorul a avut întotdeauna o relație peculiară cu Dumnezeu, bazată pe negativism și contestare. Această lucrare ne determină să reconsiderăm filosofia sa personală despre existență și divin, care, poate, nu respinge în cele din urmă credința și respectul față de valorile religioase, ci le susține, evidențiind puterea individului atunci când aceasta izvorăște din dragostea esențială, încrederea și dedicația față de semenii săi, față de anumite valori sau situații.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]