Prin această corespondență, cu inevitabilele cenzuri de ambele părți, ies la iveală momente din viața interlocutorilor. Firul vieții lui Seferis se desfășoară din nou: politica, creația poetică, oamenii, prieteniile și antipatiile, relațiile rupte și dorurile sale: limba, soarta umană strâns legată de Istorie înfăptuită, „neștiința” politicienilor.

Dar există și soarta locurilor, a locurilor prin brațele timpului: Grecia, Bizanțul, Cipru... Seferis; Seferis pe care-l cunoaștem. Care vorbește cu vocea grea, profundă, meditativă de dascăl despre ce ar merita să cerceteze și să atingă cineva coborând singur pe acel cărări strâmbă a „îndărăt”.

(…) Lângă el și lângă ea, care și-a împărtășit viața cu el, prin aceste scrisori se desfășoară și viața unui om necunoscut, dintre aceia care nu au scris niciodată romanul vieții lor; un roman pe care - fără nicio îndoială - l-au trăit, l-au trăit fără să ni-l povestească vreodată.