Viața noastră, da. Viitorul nostru, da. Aș trăi așteptându-te, te-aș iubi și te-aș aștepta. Așteptam sfârșitul războiului să vină acea zi în care m-aș căsători cu tine în fața întregii lumi. Și te-aș aștepta în serile. Acum nu mai există viitor, nu aștept decât moartea mea și voi muri singură. Așa că lasă-mă. Nu avem nimic de spus. Nu am nevoie de mângâieri.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]