Decembrie 2004. Toată lumea, mai mult sau mai puțin, se pregătește pentru cumpărăturile de sărbători și decide pentru petrecerea de Revelion. Mergând singură și neadaptată pe străzile iluminate, m-am gândit că nu se putea, voi face și eu un cadou, nu pentru mine, ci pentru sora mea.

„Dar Costula nu mai este cu noi”, mi-a spus o voce interioară. M-am încăpățânat, m-am gândit că i-am promis dimineața, plecând de acasă. Numai că acest cadou, atât de diferit, nu va fi exclusiv de la mine, ci colectiv.

Am făcut primul apel telefonic: „Ai dori să scrii câteva cuvinte despre Costula așa cum ai cunoscut-o ca și coleg? Mă gândesc să facem un omagiu cu texte, ale celor care doresc, oameni care au cunoscut-o, au lucrat cu ea”. Răspunsul a fost pozitiv.

Astfel, cu textele celor care au răspuns, s-a realizat acest omagiu pentru Costula. Cred că această carte este un cadou prețios și le mulțumesc din inimă.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]