Există ceva platonic în iubirea lui Cavafy, care nu-l vrea pe acesta urmaș al Afroditei, ci al Sărăciei, și astfel, iubirea în omul cavasian este trăită ca o privare.

În fața acestui neîmplinit, poetul (re)creează trupurile ca instrumente de libertate în greaua sa singurătate. În timp ce, prin memorie, găsește refugiu în cămăruța unei idei de trecut care se opune timpului distrugător, asigurând dorința pentru frumos, pentru eternul dulce și nealterat.

În această carte, am strâns toate acele plăceri și dorințe erotice din poeziile lui Cavafy, astfel conturând o călătorie literară în către dorințele ascunse ale sufletului uman, așa cum au fost ele cartografiate de unul dintre cei mai mari poeți ai Hellenismului.