NEA PATRU TEXTURI ALE LUI DIDEROT (1713 - 1784), FIECARE O FORMĂ, dar cu o referire comună la arte frumoase, sunt prezentate în această ediție în limba română, transmițând cu măiestrie gustul și grația epocii pur franceze care este secolul XVIII, secolul Iluminismului, inseparabil însă de performanțele auto-dragoste, inspirate și jucăușe în fiecare pliant ocult sau evident al vieții publice și private:

primul, sub forma unei scrisori adresate celebrului, dar și controversat, conform lui Diderot, teoretician al artelor frumoase abatele Batte, Scrisoarea către surzi pentru folosul celor care aud și văd (1751), al doilea, intitulat Căutări filozofice asupra originii și naturii frumosului (1751), nu este altceva decât termenul „Frumos” din volumul 2 al Enciclopediei, al treilea, Eseuri despre pictură (1766), provine în mare parte, conform editorilor, din corespondența literară (Correspondance littéraire) și este adresat lui Grim, iar al patrulea sunt Gânduri răzlețe despre pictură, sculptură și poezie (1777).

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]