Este era în care trăim sau scrierile lui? Când va fi depășit Tolstoi? Și, în cele din urmă, pentru care cititor este destinat Tolstoi?

Cunoscut din "Război și Pace", "Anna Karenina", "Moartea lui Ivan Ilici" etc., Tolstoi a trecut printr-o criză internă în anii 1870 (posibil un șoc post-traumatic din perioada în care a participat la Războiul Crimeei), ceea ce l-a determinat să caute și să redescopere creștinismul de la zero; evident, creștinismul ortodox estic și, într-adevăr, în versiunea sa rusă, care se străduiește și astăzi să își arunce rădăcinile grecești-bizantine. Rezultatul? Un creștinism peculiar sau o sectă; un semn de întrebare. Cu siguranță, a creat o întreagă mișcare numită "Tolstoianism."

Un fervent anticlerical, a fost excomunicat în 1901. Nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru Literatură, deși a fost nominalizat în fiecare an din 1902 până în 1906, în timp ce înmormântarea sa din 1910 a fost prima înmormântare politică din Rusia. Lucrările sale au influențat multe figuri proeminente ale secolului XX, cum ar fi Mahatma Gandhi și Martin Luther King Jr.

Originalitatea lui Tolstoi, care devine evidentă în această carte anume, constă în faptul că a apărat misiunea morală a creștinismului în timp ce menținea simultan principiile naturii, așa cum le-a interpretat el. Rezultatul a fost că, în loc să privească slăbiciunile umane în general și neutru, a denunțat clar instituțiile sociale, cum ar fi statul, instituțiile educaționale și biserica, pe care le-a acuzat că distorsionează creștinismul autentic și îl transformă fie în păgânism, fie în ateism. Și toate acestea de ce? Pentru a continua să distribuie fructele puterii între ei.

Unii consideră că Tolstoi este anarhic și chiar "tatăl" mișcării cunoscute sub numele de "anarcho-creștinism" - pentru unii "anarcho-tolstoianism" sau pur și simplu "tolstoianism," introducând reflecții metafizice în gândirea anarhistă, anti-sistemică și anti-autorită. El însuși nu a recunoscut niciodată că ar fi așa ceva și a avut chiar o poziție critică față de anarhiști, deoarece a legat întreaga mișcare de utilizarea violenței. Pentru alții, desigur, nu ar fi putut fi anarhic, deoarece a acceptat existența unui principiu pe care oamenii ar trebui să-l urmeze, deși îl prezintă ca pe o stare naturală. În orice caz, este cert că a fost influențat de Proudhon, care a scris "Război și Pace" ("La Guerre et la Paix") în 1861 și, după cum se spune, l-a inspirat pe Tolstoi.

În scrierile sale, Tolstoi nu recurge la misticism - nu crede în viața de apoi; nu îl consideră pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este această abordare raționalistă a sa, care, după respingerea misterelor, ritualurilor și tradițiilor, ajunge să fie ambiguă atunci când sugerează urme metafizice în definirea atât a religiei ca "o relație specifică a omului cu universul infinit", cât și a moralității ca "ghidul stabil în viață care decurge din această relație."

Depășindu-și propriile contradicții, Tolstoi atacă contradicțiile inerente coexistenței creștinismului ecleziastic și violenței. El crede că aceste contradicții au fost respinse de diverse secte, precum și de unele cadre nereligioase (folosește termenul "învățături"), cum ar fi socialismul, comunismul și anarhismul. Ultimele sunt considerate parțial "manifestări ale conștiinței creștine în adevăratul său sens, care neagă violența." Pentru Tolstoi, violența este ceva nesățios care, cu cât este hrănit mai mult, cu atât mai mult îi este foame. Cu alte cuvinte, violența nu justifică contraviolența pentru Tolstoi, care duce doar la o creștere generală prin reciclarea sa. El observă că, deși dragostea este listată ca una dintre virtuțile din toate religiile, doar creștinismul a stabilit-o ca fundație sa non-negociabilă.

Tolstoi pare să fie prins între două lumi: logica și justiția care au trecut în creștinism prin educația greacă antică, pentru rezolvarea fără sânge a relațiilor competitive (naturale?), și dragostea pură, altruistă și necondiționată pe care Isus a adus-o. Astfel, Tolstoi oscilează în această lucrare, adesea fără a o recunoaște sau indiferent. Și împreună cu el, noi oscilăm puțin mai puțin de un secol și jumătate mai târziu, unii dintre noi declarându-se „tolstoieni” și alții „dostoievskieni”, deoarece, așa cum scrie George Steiner în „Tolstoi sau Dostoievski” (Antipodes Publications, 2015), neutralitatea în dilema Tolstoi sau Dostoievski este imposibilă.

„Ce este Religia” a fost publicată în 1902, „Legea Dragostei și Legea Violenței” a fost publicată în 1908, în timp ce „Religia și Moralitatea” o precedase în 1894. Toate cele trei texte sunt incluse în acest volum prezent.