O femeie se identifică cu însăși Grecia. Când protestează și plânge, protestează și plânge Grecia. Și asta era exact ceea ce voiam să fac - să fac Grecia să plângă, să plâng Grecia, să plâng împreună cu Grecia. Dar, pe de altă parte, nu voiam să mă limitez doar la plâns. Vroiam să închei cu o notă de optimism și afirmație, care este foarte caracteristică grecilor ca națiune și, în plus, estetic necesară.

Altfel, "Al treilea Coroană", deja destul de deprimant, ar fi devenit o menghină în jurul gâtului cititorului. Femeile, vedeți, sunt purtătoare de viață, și din această cauză, prin natura lor, sunt mai calme și mai practice decât bărbații. Plâng. Dar după ce plâng bine, se întorc la rutina zilnică a abordării practice a problemelor pe care le-au creat bărbații cu măreția lor.

Sunt și alte motive pentru care naratorul din "Al treilea Coroană" este femeie. De exemplu, vorbind cu gura unei femei fără a fi femeie, contestam automat anumite noțiuni "eternale" - noțiunea de bărbat, masculinitate etc. "Al treilea Coroană" reușește aceasta prin multe și subtile căi, pe care este mai bine să le lăsăm pentru criticii perspicace ai viitorului.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]