La un prim nivel, Cartea iubitorului de cărți reprezintă un text programatic, în care este prezentată filosofia și identitatea estetică a Editurilor Lemerre, oferind amprenta lor pe harta editorială a Franței.

La un al doilea nivel, și acesta este cel mai important, Lemerre pare să fie conștient de rolul și aportul editorului în procesul de transformare a societății. Încă din epoca Iluminismului și ulterior, cu un exemplu caracteristic fiind publicarea Enciclopediei, devine evident că editorul nu este doar un simplu intermediar care produce cărți, ci un formator activ al epocii sale.

Prin produsele sale îndeplinește două funcții: pe de-o parte, reflectă convingerile ideologice și estetice ale vremii sale, pe de altă parte, propune noi valori și deschide căi către „nou”. În câteva rânduri ale volumului de față devine evident demersul editorului francez de a evidenția legătura industriei editoriale cu trecutul, având întotdeauna în vedere așteptările pe care le are pentru viitor.