Pielea străveche care s-a născut odată cu celelalte care au mers corect și s-au pătat și exilat. Pielea străveche care tremura de frica sângelui și care rănea odată cu nașterea existenței și gemea în paturi de catifea tandră.

Pielea străveche care-ți deschidea toate porii pentru a mirosi primăvara într-o pajiște neatinată.

Pielea străveche care-și amintea durerea, bucuria care a murit de disperare, care înfometase speranța, pielea străveche e timpul să te îmbraci pentru înmormântare. Chiar și una nedemnă va deveni a ta...