"Ce înseamnă să trăiești":

Întotdeauna găsesc oamenii, indiferent cum îi privesc, cu bunătate sau răutate, având grijă de un singur lucru: Cum să slujească conservarea speciei. Și o fac, nu din dragoste pentru specie, ci pentru că nu există nimic mai vechi, mai puternic, mai incontrolabil și mai neînțeles decât acest instinct din interiorul lor, pentru că este adevărat că acest instinct este literalmente esența speciei noastre, esența turmei noastre.

Deși reușim destul de repede, pot spune, cu obișnuita noastră scurtăvăzare naturală, să facem distincția de la o distanță de cinci pași între semenii noștri, în oameni utili și inutili, în oameni buni și răi, totuși, dacă ne așezăm și evaluăm și gândim rezultatul general al acestei distincții, ajungem la o neîncredere teribilă. Distincția nu ne satisface, nu suntem siguri și în cele din urmă renunțăm. În cele din urmă, poate cel mai inutil, cel mai dăunător om poate fi cel mai util pentru conservarea speciei.

Pentru că această persoană - cea dăunătoare - păstrează în sine sau în alte persoane, diverse instincte fără de care umanitatea ar fi de mult devenit plictisitoare și coruptă.