"Principele" este alcătuit din 26 de capitole. În primele 11 capitole sunt descrise diferitele tipuri de principate, în capitolele 12-14 se vorbește despre tipurile de armate existente, iar în capitolele 15-24 - care au provocat cele mai multe reacții - despre comportamentul pe care ar trebui să-l aibă principii.

În capitolul 25 se examinează influența șansei asupra situațiilor politice, iar capitolul 26 reprezintă un apel pentru eliberarea și unificarea Italiei. Stilul lucrării, simplu, fără ornamente, nu este cel mai potrivit pentru o lucrare școlastică a vremii. Titlurile latine ale capitolelor îi conferă un ton de lucrare științifică sistematică.

Limba lui Machiavelli este adesea eliptică, folosește raționamente în lanț și, de multe ori, recurge la dialoguri fictive cu un interlocutor inexistent. Încearcă să se prezinte ca un observator rece, indiferent, obiectiv, care prezintă cu acuratețe științifică legile care guvernează viața politică.

Pasiunea autorului, totuși, se face simțită de multe ori, iar atunci tonul devine dramatic, exprimându-se o apreciere sau o dezaprobată puternică a persoanelor. Se referă constant la exemple din antichitatea greacă și romană. Vorbește despre cei din vechime ca și cum i-ar despărți o mică distanță de ei, ca și cum ar aparține aceleași unități temporale. Îi plac contrastul și generalizările. Dramaturgizează observațiile sale și exagerează concluziile sale.