În cea de-a opta și ultima carte a Istoriilor, Tucidide descrie evenimentele care au avut loc între anii 413 - 411. Își începe descrierea cu reacția care s-a declanșat în Atena după distrugerea flotei sale și, în general, a corpului expediționar, în Sicilia, precum și consecințele pe care aceasta le-a avut pentru oraș, atât în ceea ce privește problemele interne, cât și atitudinea și dispozițiile tuturor grec, fie că erau neutri, fie aliați sau supuși ai săi.
De asemenea, se referă la atitudinea aliaților Spartei și a Spartei în sine, care acum căpătase curaj și spera că va putea înfrunta Atena și să devină astfel forța de conducere a întregii Grecii. Însă cea mai mare consecință, atât în ceea ce privește problemele interne ale Atenei, cât și desfășurarea generală a războiului, a fost intervenția Persiei.
Deci, este vorba despre un labirint de evenimente la nivel militar și politic, cu referire la multe personalități nu numai din Atena, ci și din Sparta, ba chiar și din Persia, care complotează, trădează și scot în evidență toată degringolada vieții politice a Atenei în acea vreme. Cu toate acestea, putem să integrăm aceste evenimente în trei secțiuni, nu complet independente, ci întotdeauna în strânsă legătură între ele, încât ar părea că Tucidide discută un singur subiect: tranziția în Atena după 100 de ani de guvernare democratică continuă.
Această percepție este întărită de faptul că un singur personaj dominant există, Alcibiade, care credea că doar astfel s-ar deschide calea întoarcerii sale în Atena.
