Fiecare casă are povestea ei. Cu cât este mai veche, cu atât se transformă dintr-o simplă clădire într-o entitate specială - martoră la cele întâmplate în interiorul ei. Casa care a fost iubită și îngrijită de locuitorii săi se bucură de speranța că va aparține, în cele din urmă, veșniciei.

În realitatea grecească și în special în cea ateniană, casa a suferit mult. De la un loc de locuit îndrăgit (precum casele cu curte, care au fost atât de lăudate) sau pur și simplu importantă dintr-un motiv obiectiv (creațiile cu arhitectură de marcă), casele s-au transformat de la o clipă la alta în surse de îmbogățire și, foarte simplu, au fost distruse, dărâmate și înlocuite cu altele, de cele mai multe ori indiferente. Acest lucru provoacă o mare nostalgie în zilele noastre, chiar dacă, dintr-o anumită perspectivă, este evoluția sănătoasă - în sensul lipsei de atașament față de trecut - a locuirii și a orașului.

Totuși, menținerea celor care s-au salvat rămâne extrem de importantă. Și mai important este când există mărturii despre casele care s-au păstrat până în zilele noastre, având ca singură grijă pe cea a proprietarilor de atunci. Una dintre acestea este micuța clădire cu două etaje de la Patision 41, casa mult încercatului centru al Atenei, a cărei poveste interesantă și plăcută, împreună cu cea a familiei care a trăit acolo, este spusă în această carte de actuala proprietară, Evridiki Trisoni - Milsani.

Nararea iese la iveală într-o perioadă în care centrul Atenei, precum și clădirile sale protejate, reprezintă un subiect de discuție zilnic, în această nouă etapă pe care o parcurge orașul.