Cât de siguri suntem că nu jucăm un rol în același timp în care spunem „evit să iau o poziție specifică”? Ce ne asigură, chiar și atunci, că acțiunea noastră nu este teatru, nu este regizată? Criteriul se bazează doar pe gradul de responsabilitate personală care există în acțiunile noastre; atunci doar există o adevărată abordare, din partea noastră, a libertății individuale.

Tânărul Orestes, crescut în confort și iresponsabilitate, departe de familia sa adevărată, unde ar trebui să se răzbune pentru moartea tatălui său, la început se gândește să continue să trăiască fără griji. Cu toate acestea, Orestes simte o neliniște. Dacă nimic nu i se opune, atunci nimic nu îi aparține. Se întoarce, așadar, în Argos, orașul în care s-a născut fără să știe nimic despre istoria sa.

Află despre crimă, pe care ar putea să o răzbune, dar atunci conformismul social intervine sub forma lui Zeus. Se va opune conformismului care îl sfătuiește să nu tulbure liniștea socială. Astfel, în momentul în care decide să acționeze, descoperă libertatea; descoperă că poate alege ce formă va lua lumea datorită lui, chiar dacă trebuie să plătească pentru responsabilitatea sa. Măreția omului se bazează pe angajamentul și voința sa de a deveni responsabil pentru ceva.