Prima reprezentație a Inspectorului la teatru a avut loc datorită intervenției țarului însuși, și eclipsa chiar și capodopera lui Pușkin, Boris Godunov. Lucrarea, extrem de radicală, atât tematic cât și stilistic, a provocat un mare scandal.
„…Cum am putut să ne lăsăm astfel? Și eu, și eu cum am putut, bătrânul idiot! Am pierdut fiecare rațiune!... Treizeci de ani am fost în slujba statului, niciun negustor, niciun antreprenor nu m-a păcălit. I-am păcălit pe cei mai faimoși nenorociți, cei mai deștepți hoți, dintre cei care sunt gata să fure întreaga lume, i-am păcălit. Am reușit să îi păcălesc pe trei generali inspectori! Dar și inspectorii generali… ”
Publicul este împărțit în două. Cei care se văd pe ei înșiși în acest lucru devin furioși și cer interzicerea sa și pedepsirea imediată a lui Gogol. Să fie exilat urgent în Siberia! Cei care au un spirit radical, îl văd dintr-o perspectivă corectă, ca o critică severă, violentă, devastatoare, și în același timp umoristică și eliberatoare a realității ruse actuale, și nu numai.
Pentru că și astăzi, Inspectorul, este o lucrare actuală, originală și tânără, având în vedere că birocrațiile există, sunt aici, ne opresează și ne îngreunează viața, acumulând neajunsuri și probleme în viețile noastre.
Foarte puține lucruri ar schimba cineva dacă ar adapta această lucrare zilelor noastre și este sigur că cei care o vor citi sau o vor vedea, vor descoperi fără îndoială pe cineva cunoscut sau, dacă au curajul, pe ei înșiși. Dovada este faptul că lucrarea se joacă dar și se publică continuu în toate colțurile lumii și în patria noastră, cunoscând de fiecare dată un mare succes.
Pentru autor: Nikolai Vasilyevich Gogol, „melancolicul voios”, cum îl numea Pușkin, s-a născut în Sorocinci, Ucraina, în martie 1809 și a murit de foame în februarie 1852 la Moscova. Copilăria sa a fost lipsită de griji în casa părintească. Încă din liceu, organizează schițe și spectacole de teatru, la multe din care joacă chiar el. Tânăr, este numit funcționar de 14 grade în Sankt Petersburg, unde supraviețuiește printre săraci, sufocându-se în nimicnicie și mizerie.
Apoi reușește cu ajutorul prietenilor să fie numit profesor la o școală de fete și mai târziu profesor de istorie la universitatea din Sankt Petersburg. Din cauza sănătății fragile, între 1836 și 1848 își petrece cea mai mare parte a timpului la Roma, de unde merge în pelerinaj la Ierusalim în 1848. Se întoarce de acolo la Moscova cu nervi profund afectați. Patru ani mai târziu, se află într-o epuizare totală, mort în fața imaginilor.
Opera lui Gogol depășește cu mult limitele vremii sale. Nu este doar el cel care a pătruns și a descris sincer și convingător realitatea rusă, ci este acela care a devenit un observator incomparabil al celor mai mici detalii, având cea mai puternică simțire și sensibilitate pe care, în afară de Cehov, literatura rusă a cunoscut-o. Dinamica operei sale a depășit intențiile sale, oferind acesteia o dimensiune universală. De aceea, capodoperele sale, precum Inspectorul și Suflete moarte, dar și Taras Bulba, Mirgorod sau Arabulose, sunt publicate continuu și au cititori pasionați în întreaga lume.
