Floarea umanității care înflorește în conștiința unei femei de pe stradă nu are norocul de a învinge cu aromele ei mirosul mlastinii sociale care o înconjoară. Este înșelată și se predă soartei.

Disperarea părăsește sufletul rănit al unei femei umilite, iar locul ei este luat de o iluzie: restabilirea demnității sfâșiate.

Cu toate acestea, atmosfera întunecată a acestui ciclu vicios se luminează odată cu extensiile pe care virtuțile operei le iau în lumea noastră sufletească.

[Fragment din textul de prezentare al editorului sau al ediției]