Însă – și apleacă-te să-ți spun la ureche: – pe înălțimea cu patru cifre a Palamidului, până în clipa aceasta în care îți vorbesc, nu am urcat! Nu, nu am urcat. Și mă gândesc uneori, în orele limpezi, în orele de amărăciune clară, că este deja prea târziu pentru mine, sau că nu mi-a fost hărăzit să urc.

Aprilie. Cartea fiului meu (1946). Cu ocazia a patruzeci de ani de la moartea lui Angelos Terzakis, neoelenistii, teatreologii și artiștii iluminează prin lucrările lor toate aspectele prezenței sale multifacetate, depunând rezultatele cercetărilor lor asupra bogatului său op literar, teatral, eseistic și critic, precum și asupra activității sale la Teatrul Național.

Marturii personale despre momentele umane ale lui Terzakis completează portretul său, readucând în același timp în viață peisajul multidimensional și esențial pentru literatura grecească al generației din anii '30. Prin prezenta carte, Departamentul de Studii Teatrale al EKPA vizează reînnoirea interesului științific pentru contribuția spirituală diversă a lui Angelos Terzakis.