O cameră doar a ei (1929) a devenit un eseu feminist clasic și poate cea mai cunoscută lucrare a Virginiei Woolf; Călătoria spre necunoscut (1915) este foarte semnificativă ca primul ei roman. Ambele se concentrează pe locul femeii în cadrul structurilor de putere ale societății moderne.

Eseul dezvăluie lupta artistei pentru a-și găsi o voce, deoarece de-a lungul istoriei i s-a refuzat independența socială și economică de care se bucurau bărbații. Prescripția lui Woolf este clară: dacă o femeie vrea să găsească o exprimare creativă egală cu cea a unui bărbat, trebuie să aibă un venit independent și o cameră doar a ei. Acesta este atât o analiză profundă, cât și un apel plin de spirit; rămâne surprinzător de rezonant și relevant în secolul XXI.

Romanul explorează aceste probleme într-un mod mai personal, prin personajul Rachel Vinrace, o tânără al cărei „călătorie spre necunoscut” în America de Sud deschide întâlniri puternice cu ceilalți călători, bărbați și femei. Pe măsură ce începe să-și înțeleagă locul în lume, găsește fericirea dragostei, dar vede și puterea sa brutală. Woolf are o privire acută asupra comediei manierei engleze într-un mediu străin; dar substratul final al romanului este tragic, căci, în unele dintre cele mai bune scrieri ale ei, evocă izolarea esențială a spiritului uman.