Troienele lui Jean-Paul Sartre este o adaptare a lucrării omonime a lui Euripide. Filosoful francez scrie ultimul său act teatral inspirat de mitologia și istoria greacă și având intenția, încă o dată, de a vorbi despre problemele majore ale umanității, îmbogățind textul lui Euripide cu elemente extrase din societatea și epoca contemporană.

Sartre studiază în profunzime opera originală a lui Euripide și o transcrie cu pana sa ascuțită, având o dispoziție cinică, dar și tăioasă, în vara anului 1964 la Roma, pentru a fi prezentată la TNP (Théâtre National Populaire) din Paris.

Tema care îl preocupă este cea a războiului și opresiunii, dar și a condamnării lor, un model deosebit de drag creatorului, având în vedere că s-a ocupat de acesta și în prima sa dramă, Bariona sau Fiul tunetului (Bariona ou le fils de tonnerre, 1940). Este demn de observat faptul că Sartre alege atât să își înceapă, cât și să își încheie cariera dramatică cu două texte de tematică anti-războinică care denunță exercitarea puterii și tot ce derivă din aceasta.