Dramă Iubire și Mecanica are subtitlul O Tragedie Burgheză, unde adjectivul „burgheză” este pus în contrast cu „aristocratică” și, desigur, în semnificația sa pre-marxistă.

Asemenea tuturor primelor sale drame, și aceasta este scrisă în proză (prima dramă în versuri este Don Carlos) și aceasta îi conferă o tendință spre o oarecare redundanță: se vede de altfel și o anumită lipsă de experiență scenică a unui dramaturg foarte tânăr și foarte novice.

Dar aceste mici defecte sunt compensate de un discurs politic furtunos, pasionat, intens.

Luiza Miller este o operă politicizată, angajată; este discursul politic articulat al clasei burgheze fără drepturi împotriva clasei privilegiatelor, a nobililor titulați, a clasei conducătoare care abuzează de drepturile sale.

În cadrul moștenirii iluminiștilor francezi, în atmosfera deja realizatei revoluții americane și a celei franceze care se conturează, plasarea temporală a acestei opere este semnificativă: feudații și regii sunt tirani, burghezii sunt victimele lor.