BIBLIOTECILE LUI VARLAM SALAMOV SAU CITITUL CA MOD DE SUPRAVIEȚUIRE

Cititul în închisoare are particularitățile sale. Acolo, nimic nu este memorat; toată atenția, toată puterea minții se concentrează pe interogatorii, pe mărturisiri, pe obișnuința psihologică cu viața din închisoare, cu colegii de detenție, cu șefii.

Capacitatea mea de a citi repede revenise. În această bibliotecă și lui Korzhenevsky îi datorez, chiar și parțial, acoperirea unei enorme lacune, de mulți ani, în citit, cunoștințe, înțelegere, o lacună care, în realitate, este scopul detenției, al oricărei detenții politice.

Unii iubesc cărțile ca pe niște oameni: le întâlnesc, le fascinează și le dezamăgesc, se despart de ele, le mângâie, le aruncă, le uită, le regăsesc, le obțin și le pierd. Dacă viața îi împiedică să le adune și să le închidă în închisoarea unei biblioteci, vor găsi alte modalități de a se apropia de ele și, uneori, să le ia cu ei. Chiar și în visele lor.

Salamov (1907-1982), autorul lagărelor de muncă, al Kolâmei și Siberiei, ne este deja cunoscut. Iată-l acum și pe Salamov, cititorul, iubitorul de cărți, prin bibliotecile din locurile exilului. Publicația este însoțită de un bogat material fotografic din viața lui Salamov.

Poate că autoritățile știau cât de „temporar” este cititul în închisoare și de aceea nu le preocupa conținutul „criminal” al cărților din închisoare. În plus, există „laboratoare științifice” pentru studiul psihologiei prizonierilor, și dacă aceste lucrări nu se desfășoară în lagăre, trebuie să aibă loc în închisorile educaționale din capitală. Poate din nou interesul puterii pentru psihologia prizonierului se limitează la lumea crimei comune.

Am citit această carte cu multă atenție, de mai multe ori, și senzația cititorului care intră cu pasiune în lumea autorului m-a cuprins din nou. Iată de ce pentru mine are importanță să-mi amintesc această carte anume. Cărțile au revenit la mine mai repede decât femeile; cărțile aveau mai multă putere decât femeile.

Excepționala bibliotecă a lui Karagiev – acolo nu era nici o carte care să nu merite citită – m-a reașezat în viață, m-a înarmat din nou pentru viață; cât se putea.