Revoluționez, vreau să mă ridic, să ies, să nu fiu restricționat. Voi dezbrăca hainele mele ca să ies gol. De ce să mă gândesc la interesul meu, la binele meu? De ce să vreau distracție? Dacă nu merg gol, nu voi spune tot ceea ce am. Nu pot să mă opresc arbitrar într-un loc întâmplător, să accept viața de la soartă și moartea tot de la soartă.

Întuneric dens în jurul meu. Nu văd. Forme inegale care sunt contrazise de atingerea simțurilor. Nu găsesc eroul. Tânărul îndrăgostit de la fereastra mea mi se pare ridicol. Vreau să vorbesc cu putere pentru ca viața să poată fi realizată în locul meu.

Țara mea dragă, doar viața ta poate justifica viața mea. Simboluri înalte și o formă necesită lucrarea. Mă lupt în picioare. Distingu doar forme geometrice. Cuburile caselor dintr-un oraș care a fost răsturnat de la temelii, ca și cum ar fi fost un cutremur.

Îmi scutur umărul căutând să îndepărtez întunericul. Sunt obosit, obosit. Vreau o trecere nu doar pentru mine, privată. Vreau să depășesc întâmplătorul care ar putea să-mi ofere o jumătate de moarte, care să nu fie pentru întregul meu eu.