Primăvara anului 1821, cercul revoluționar al Koraeiștilor care publică revista „Melissa” la Paris lansează numărul al treilea al publicației lor. Acesta include proclamația îndrăzneață a celui de-al treilea concurs deschis organizat de ei, dedicat rolului negativ de durată al clerului ortodox în spațiul elen.

Atât acest concurs, cât și cele anterioare anunțate în cei doi ani precedenți, par să urmeze fidel un tipar comun și totodată fascinant: temele premiilor aparțin aceleiași tematici, împreună cu texte conținând inspirație și condei koraișt, din aceiași ani.

Așadar, concursul din ultimul număr este inspirat de Sfatul a Trei Episcopi (Londra, 1820), o lucrare cu un scop evident de a critica textele proaste ale Bisericii Occidentale, care, totuși, pare să adreseze critici întregului Cler general, deci și clerului ortodox, inclusiv patriarhului Grigore al V-lea de atunci.

Publicarea Sfaturilor reprezintă o ofertă a filosofiei către religie, și chiar într-un mod neașteptat de actual. Secularii trebuie să deosebească „păstorii lor buni de la lupi”, unii dintre aceștia lăudând filosofia în văzul lumii și în secret conspirând cu cei care o detestă și lingușind persecutorii ei.

Korae indică atitudinea pe care trebuie să o adopte „filosoful liniștit” față de ei: să disprețuiască săgețile și calomniile lor, să nu înceteze să slujească țara sa, să lumineze mulțimea nepregătită, să dezvăluie bogățiile și „viața sardanapalică” a acestora.