Theoria mersului, teorie și comentariu împreună, este o pătrundere îndrăzneață a lui Honoré de Balzac în întrebările și psihologia științei, precum și o înregistrare ironică a celor care caracterizează spiritul și moravurile Parisului în anii 1830.

Această lucrare ironică abordează multe dintre gândurile care l-au preocupat întotdeauna pe Balzac și pe care le găsim împrăștiate în operele sale filosofice: gânduri cu privire la mișcare, consumul energiei vitale, relațiile dintre esența interioară a omului și reacțiile sale exterioare, longevitatea, filosofia mișcărilor sale zilnice.