Selecția acestor zece eseuri caracteristice ale Virginiei Woolf, din multele pe care le-a publicat în ziare și reviste pentru a fi ulterior colectate în volume, a fost făcută în funcție de temele lor, în scopul de a acoperi o gamă largă de probleme de scriere care preocupau scriitorii în perioada interbelică. Eseurile din acest volum acoperă o perioadă extinsă de timp, deoarece au fost scrise între 1919 și 1940, și sunt prezentate în ordine cronologică.

Referindu-se la operele numeroșilor scriitori de proză, poeți și critici, precum Shakespeare, Donne, Carlyle, Galzgowrdy, Austen, Dickens, Bennett, Tolstoy, Flaubert, Proust, Forster, Lawrence, Eliot, Joyce, Hemingway și alții, Woolf abordează subiecte controversate de scriere (inspirație, temă, tehnică, stil, personaje), compară tehnici și analizează contextul social și istoric (clase sociale, politică, evenimente semnificative) care influențează și modelează conștiința scriitorilor, examinând și juxtapunând cu o claritate excepțională perioade și mișcări importante în literatură. Deosebit de remarcabil este eseul său "Scrisoare către un tânăr poet", care dă titlul general acestei colecții, deoarece răspunde întrebării eterne despre dificultatea de a scrie poezie într-o perioadă specifică de tulburări, schimbări sociale și progres tehnologic.