„Susținătorii zânelor nu bat la ușa ta pentru a te converti. Nu cer ca pseudoștiința lor să fie predată în școli. Nu condamnă la moarte susținătorii altor zâne. Nu afirmă că regulile morale provin din ritualurile zânelor și că fără zâne am avea raporturi sexuale pe străzi, precum și anularea proprietății private. Nu spun că zânele au creat lumea și, prin urmare, trebuie să ne înclinăm în fața Fratelui Cel Mare al zânelor. Nici nu spun că zâna te va ordona să-ți omori sora, dacă o văd umblând în public cu cineva care nu este fratele ei.

Așadar, cred că se aplică ceea ce poetul Shelley a numit nevoia ateismului. Mai devreme sau mai târziu va trebui să iei o poziție. Fie atribui prezența ta aici legilor biologiei și fizicii, fie o atribui unui plan divin. (Poți distinge prietenul de dușman din modul în care răspund la această întrebare inevitabilă și din modul în care abordează consecințele acesteia.) Totuși, la fel ca și credincioșii, o dată ce decidem, avem încă multă muncă în față.

Christopher Hitchens, care a murit în decembrie 2011, ne ghidează prin gândirea agnosticistă și antireligioasă a multor secole. Acest volum include 53 de texte - unele dintre ele fiind nedescoperite - care constituie regula ateismului, de la Lucrețiu la David Hume, de la Thomas Hobbes și Spinoza la Shelley și Karl Marx, și de la Darwin și Freud la cei mai tineri și contemporani avocați ai ateismului, Richard Dawkins, Daniel Dennett, Michael Shermer, Sam Harris, Ian McEwan și mulți alții.

Textele atât de iluminatoare cât și plăcute din antologie, îmbogățite cu comentariile excelente ale lui Christopher Hitchens, interesează nu doar ateul, agnosticul și panteistul, ci stârnesc curiozitatea chiar și a cititorului monoteist.